Despre (frica de) libertate

  • Adaugat joi, 18 iulie 2019
  • De

Desi dorita declarativ de majoritatea oamenilor, libertatea poate fi intimidanta si ne poate pune in dificultate.

De multe ori ne surprindem invidiind pe cei ce par a nu fi atat de preocupati de lucruri cu care noi ne luptam in permanenta, si care ne fac viata un chin. De exemplu, satisfactia in activitatea profesionala. Pt ceilalti, obtinerea unui post dorit sau avansarea in cariera nu pare sa implice prea multe dificultati, pe cand pt unii pare un vis prea indepartat. La fel se poate constata despre achizitia unei masini mult visate, sau despre o excursie planuita de o viata, dar amanata tot atata timp.

Pare ca niciodata nu e momentul potrivit, sau – uneori – obiectivul propus pare atat de dificil, ca e descurajant sa mai incerci macar sa-l atingi.

Si, totusi, dorinta, frustrarea raman.

Putem privi la acest impas ca la un blocaj in evolutia noastra, cand ceva invizibil ne tine pe loc, sau ne impiedica sa mai crestem.

Oricat de frustranta ar fi, situatia pare sa aiba si motive de-a ne teme ca ceva sa se schimbe.

Uneori dureaza de atata timp, incat impasul a devenit parte din cel aflat in situatie – il defineste; o schimbare l-ar lipsi de familiaritatea si confortul in care se afla, si care ii cer minimum de implicare, pt ca totul pare sa mearga pe pilot automat. („Ziua cartitei” inseamna si minimum de efort solicitat) tablou.jpg

Un alt motiv invocat ar putea fi teama de esec, sau dezamagirea asteptarilor, o data ajuns, in sfarsit, in noua situatie. Avantajul in situatia de blocaj il reprezinta faptul ca cel in cauza inca poate visa despre un viitor plin de promisiuni si realizari. Din acest punct de vedere, pericolul libertatii de-a fi sau de-a avea ceva dorit vine impreuna cu verificarea realismului dorintelor – reusita in telul propus aduce fericirea promisa, sau provoaca si mai multe probleme? (In cel de-al doilea caz se dovedeste ca raspunderea ce vine odata cu libertatea, este prea mare pt cel in cauza)

In alte cazuri, amanarea reusitei este cauzata de intuitia (corecta, de altfel) ca atingerea obiectivului propus va aduce doar o satisfactie temporara; ca nu peste mult timp isi va dori altceva, sau mai mult. Si-atunci realizarea actualului scop nu ar duce decat spre o noua frustrare. (Acesta este unul din motivele multor viati netraite deplin)

Sunt cazuri in care dorintele si obiectivele propuse sunt in aceeasi masura atragatoare si intimidante. Simplul gand al reusitei atat de mult visate sperie – ca si cum, odata obtinuta acea libertate, odata cu noul statut (sau odata detinut obiectul indelung ravnit) ar aparea un pericol de care actuala lipsa de forta si libertate il protejeaza pe cel in cauza. De aceea, esecul, in acest caz, este de preferat utilizarii libertatii intr-un mod care ar pune in pericol pe insusi cel in cauza. (cam in felul Ucenicului Vrajitor)

Motivele pt care lipsa de libertate este un motiv continuu de frustrare sunt mai multe, si fiecare din ele (detaliat in cadrul unei istorii personale) poate dovedi o asemenea complexitate incat necesita timpul si travaliul unei analize personale, la finalul careia exista speranta ca piedicile constatate sa fie reduse pt a permite reluarea parcursului firesc al vietii.