In fiecare an, la sfarsit, vine acea perioada numita „sabatorile de iarna”. Si, intotdeauna sunt doua categorii de oameni care au atitudini opuse fata de acest lucru: cei care abia le asteapta, si cei care se tem de ele, dorindu-si sa treaca cat mai repede.

Un moment de bilant…

Sfarsitul anului marcheaza implicit un moment de bilant. Traditionala lista de lucruri pe care multi si le propun la inceputul anului, cu celebra formulare „De anul asta o sa…”, sau „Pana la sfarsitul anului trebuie sa…”, este acum un motiv de satisfactie sau dimpotriva. Dar, exista persoane care, desi, isi propun si chiar reusesc sa obtina ceea ce si-au dorit, constata ca nu simt linistea si starea de sarbatorire, continund sa fie ingrijorate, simtindu-se in continuare „neimplinite”. Mai mult, sunt in acelasi impas cand observa multi altii in jur care par sa traiasca momentul ca si cand ar fi reusit cine stie ce realizare, desi nu este cazul, ceea ce face si mai insuportabila aceasta perioada.

Sarbatorile de iarna marchaza implacabil si fara exceptie faptul ca timpul trece. E un prim motiv pt care nu sunt atat de indragite de cei pt care acest lucru e un permanent motiv de ingrijorare, si care incearca sa se refugieze intr-un fel de bula a-temporala in incercarea de-a pastra neschimbata o stare de lucruri, chiar daca admit ca o parte din ei si-ar dori sa schimbe asta (motiv pt care si ei isi fac liste cu ce-si propun la inceputul anului). Faptul ca reusesc sistematic sa pastreze aceeasi atitudine de respingere fata de sarbatorile de la sfarsitul anului pare sa spuna ca o alta parte din ei considera ca bucuria fata de ce au reusit este o blasfemie , atata timp cat traiesc un sentiment vag dar foarte persistent ca exista ceva care a ramas nerezolvat, un „ceva” ce nu poate fi definit, dar care este acolo si nu poate fi ignorat.

…si o ocazie de-a fi impreuna

O alta caracteristica a acestei perioade este de-a aduna impreuna familia, rudele, prietenii, intr-o formulare mai simpla, pe cei iubiti. E un alt lucru ce este cu greu asteptat de multi, pt care distanta si preocuparile de peste an, in principal cele profesionale, le pun la incercare (ne)rabdarea si dorinta de-a fi cu cei dragi. Dimpotriva, sunt si cei care tocmai disparitia acestui refugiu numit viata profesionala pare amenintatoare, serviciul fiind spatiul in care pot fugi sa se ascunda de o relatie dificil de suportat de acasa. Pare ca sarbatorile, cu tot cu obiceiul cadourilor, sunt un test greu de suportat, in care trebuie sa-si declare sentimentele fata de cei apropriati – o provocare careia putini ii pot face fata, dand la iveala in diverse moduri incapacitatea unor sentimente calde fata de cei apropiati.

Aceasta incapacitate de-a se bucura de sarbatori pare, in acest fel, legata de o situatie interioara problematica, ce poate fi ascunsa (fiind astfel mai suportabila) in timpul anului cu ajutorul unei tactici de evitare si evadare in celelalte sectoare din viata celui in cauza. Perioada sarbatorilor ii lasa fara aceste mijloace de protectie in fata unui adevar dificil de suportat – o relatie dificila cu principalele figuri din viata lor personala. O parte din acesti „nefericiti” ai sezonului sunt atat de precauti sa nu-si tradeze ranile interioare incat nici macar nu vor acuza pe cineva de propria lor nefericire – ei sunt in conflict direct cu ei insisi, incercand sa treaca nevazuti prin acest ocean de fericire din jurul lor, cu atat mai chinuitor prin contrast.

Concluzia unui anti-bilant

Dat fiind ca, inevitabil, supravietuirea acestei incercari nu inseamna decat asteptarea urmatorului moment de sarbatori, probabil ca ceea ce poate fi facut este gasirea unui minim de curaj de-a renunta la lista cu realizari, pt a cerceta motivul mai adanc al acestui esec perpetuu, si (cu ajutor, de exemplu din partea unui specialist) a face ceva concret pt a schimba ceva din acel conflict ce naste atata suferinta.