Nu putine dintre afectiunile medicale sunt si comunicari ale corpului despre stari si emotii care trec neobservate, negandite de catre cel in cauza. Insa mai rar ascultam aceste comunicari, astfel incat boala respectiva pare de neexplicat pentru medici, iar tratamentul recomandat nu da rezultate prea bune.

Rolul corpului in comunicare incepe de la nastere, cand bebelusul – lipsit de cuvinte – isi exprima multe din stari si nevoi corporal: relatia cu o mama sufocanta poate duce la astm, iar dificultatile mamei de separare pot determina insomnia bebelusului, punand in pericol chiar viata acestuia.

De multe ori, esecul copilului de-a obtine atentia si afectiunea mamei este urmat de o boala fizica ce atrage ingrijorarea si mobilizeaza resursele afective ale celor din jur.

Dar exista si o comunicare interna – intre corp si minte. Dificultatea cuiva de-a suporta propriile stari si trairi neplacute (poate pentru ca nu accepta ca si el are manifestari pe care le critica la ceilalti) duc la manifestari corporale care exprima aceste stari si trairi. Astfel, ni se poate intampla sa nu putem “inghiti” sau “digera” o persoana, si sa avem tulburari digestive sau un colon iritabil; sau sa simtim ca ceva ne “macina” (poate o vinovatie), consecinta fiind un ulcer; alteori ne putem simti striviti de dificultati si sa facem o hernie de disc, sau sa nu mai suportam tensiunea din viata de zi cu zi dezvoltand o afectiune coronariana. In literatura privind afectiunile psiho-somatice au fost documentate cazuri privind tulburarile gastro-intestinale, respiratorii, cardiovasculare, dermatologice, sexuale, endocrine, metabolice.

Uneori, nici macar nu este vorba de o afectiune anume – orice boala care permite cuiva sa primeasca atentia unui cadru medical (sau macar a membrilor familiei sau prietenilor) poate fi la fel de folositoare celor care fie nu-si dau seama cat de singuri se simt, fie nu-si permit sa traiasca o asemenea stare amenintatoare.

Putem fi prieteni sau inamici cu corpul nostru, insa niciodata nu e sanatos sa-i ignoram semnalele – daca mintea ne mai poate pacali si ne poate face sa credem lucruri care nu sunt adevarate, corpul nu are capacitatea de disimula, de aceea fiind un reper atunci cand nu stim care este adevarul.

Multe din afectiunile fizice au o componenta psihica bine stabilita si ajung sa faca parte din felul de-a fi, din “portretul” persoanei respective, avand un rol in functionarea acestuia in relatiile cu ceilalti. Se poate intampla sa traim intreaga viata cu astfel de afectiuni, fara sa ne fie pusa in pericol sanatatea intr-un mod prea grav (chiar daca ele limiteaza zonele in care cel in cauza se poate aventura, limitand implicit si satisfactiile pe care le poate obtine), fie lucrurile devin serioase si, in urma lipsei de rezultate ale tratamentului medical, persoana in cauza ajunge in cele din urma in cabinetul psihologic.