Nefericirea este asociata adesea cu lipsa banilor; exista convingerea ca odata ce vei putea avea toate cele la care visezi acum te vei simti mult mai bine.

Multe povesti de succes sunt ale celor care se proclama „self made” – cei care au reusit sa-si depaseasca conditia, in ciuda obstacolelor si a startului defavorizant, cei care au obtinut toate lucrurile care le-au lipsit si dupa care au tanjit in propria copilarie.

Dar, nu in toate cazurile succesul in afaceri sau in cariera aduce si fericirea si linistea sperata. De multe ori, aceasta victorie si mandria (pe deplin justificata a) acestei „realizari” este insotita de sentimentul ca ceva ne scapa, ca ceva din nefericirea din trecut umbreste acest prezent atat de „glorios”, si oricate alte „victorii” si „vesti bune” ar urma, nu vor alunga acest sentiment.

In fapt, abia acum, odata cu eliminarea acestei presupuse cauze a nefericirii, este posibila o privire mai atenta asupra adevaratei naturi a „lipsurilor” si nevoilor care afecteaza persoana in cauza.

O prima aparare impotriva acestei concluzii este insistenta in a crede ca si mai multi bani vor rezolva problema; ca inca nu ai facut destul. Chiar daca suna a lacomie, poate fi doar teama de-a accepta ca te-ai inselat crezand in aceasta solutie materiala, iar natura lipsurilor este alta, tinand de un taram pe care nu te simti sigur si pe care ti-e teama sa-l abordezi.

Cu putin curaj, poti constata ca, uneori, „umbrele” acestei fericiri de-a fi realizat ce ti-ai propus iau forma unui sentiment de singuratate si izolare. Este pretul platit pentru acea sintagma de „self made” – a reusi prin propriile forte echivaleaza cu a fi singur in lupta pe care o duci, inclusiv a nu putea impartasi meritele victoriei (cand esti singur, nimeni nu-ti poate simti suferinta). Dorinta atat de mare de-a nu mai depinde de cineva poate duce la o izolare care nu fusese luata intial in calcul. Aceasta poate fi cauza nostalgiei care insoteste adesea aceasta perioada de succes: gandul la timpurile dificile de demult, la cei cu care ai suferit impreuna si pe care i-ai lasat in urma, poate crea iluzia unei trairi impartasite.

Alteori, singuratatea este combatuta umpland acest gol cu o multitudine de relatii, cunostinte din lumea „cea noua” si plina de atata stralucire, eventual care au avut acelasi parcurs si succes. Doar pentru a constata ca totul devine din ce in ce mai obositor, chiar plictisitor, la un moment dat.

In fapt, e o continua goana de trecut; de un trecut pe care ai vrea sa-l sti cat mai departe, eventual anulat cu totul, ca si cum viata ar fi inceput odata cu succesul si gloria de acum. Desigur ca ne aparam de orice gand neplacut, iar daca amintirea trecutului ne umbreste fericirea prezenta vom cauta sa scapam de ea. Insa, orice astfel de ruptura va solicita din ce in ce mai multa energie pentru a fi mentinuta, iar in final, insesi rezultatele succesului vor capata un gust amar.

O alta „solutie” pentru a obtine, totusi, satisfactie din rezultatele obtinute consta in a oferi propriilor copii ceea ce simtim ca ne-a lipsit noua. Dar, a trai fericirea prin procura nu este, totusi, o solutie, avand efecte nedorite asupra ambelor parti, si, – prin concentrarea pe aspectul material al nevoilor – perpetuand exact acea lipsa care a generat de la inceput acest parcurs.

Nu de putine ori, succesul tinde sa aiba un efect opus celui dorit: persoana respectiva se simte din ce in ce mai nelinistita, mai ingrijorata de „povara” administrarii unei vieti cu mult mai complicate decat inainte, iar atunci cand succesul apare peste noapte, nu se mai recunoaste in noua ipostaza de „om ajuns”, de „persoana importanta”. E un succes care mai mult il incurca, si ilustreaza un rezultat al proverbului „Fii atent ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se implineasca!”

Concluzie

In mod paradoxal, banii pot aduce fericirea doar cand aceasta nu mai depinde de ei, si cand persoana in cauza are disponibilitatea si dorinta de-a cauta adevaratele cauze ale suferintei si sentimentului de lipsa, de neimplinire, care a mobilizat atata energie si pasiune, pentru a constata, in final, ca banii pot aduce, eventual, doar libertatea de-a te privi mai detasat si de-a te cunoaste mai bine.

Investitia in propria persoana este cea mai rentabila, dar nu neaparat investitia financiara.