In materialele publicate despre consumul de droguri sunt adesea evidentiate printre efectele acestora dependenta, comportamentele anti-sociale, tendintele auto-distructive sau consecintele legale pe care le risca cei in cauza. Sunt abordate lucrurile de la suprafata, si dificultatile pe care familia sau societatea in general le suporta din cauza celor care se drogheaza; mai putin se discuta despre ce anume a determinat pe cineva sa recurga la o asemenea cale de rezolvare a problemelor pe care le are. Mai putin se stie ca, inainte de toate, cel ce apeleaza la diferite substante cauta sa scape de anxietatea care a devenit insuportabila, sa-si stapaneasca agresivitatea, sa-si creasca stima de sine sau sa scape de sentimentul chinuitor de singuratate. Pentru consumatorul de droguri e uneori singura cale de-a indrazni sa faca ceva ce i se pare imposibil altfel (de ex. sa-si exprime frustrarea fata de cineva, sau sa caute satisfacerea unei nevoi), sau poate fi unicul mod de-a iesi dintr-o stare patologica de plictiseala, sau de-a avea in sfarsit sentimentul unei legaturi reale cu cineva.

Vazute astfel, lucrurile par sa capete ceva mai mult inteles pt ceilalti, sa devina mai “umane” si sa permita un prim dialog in vederea ajutorului celui aflat in suferinta.

Privind si mai de aproape fenomenul, putem intelege amanunte precum faptul ca insusi tipul de drog preferat ne poate spune mai multe despre nevoia celui in cauza, pentru ca fiecare tip de substante are un anumit efect: realizarea dorintei de-a fi impreuna, de-a regasi ceva pierdut, sau de-a descoperi ceva nou.

Mai mult, nu numai tipul de efect obtinut are importanta; insasi actiunea de-a lua droguri, in sine, are valentele ei: poate fi expresia unei sfidari, sau un mijloc de-a determina pe ceilalti sa aiba grija de cel in cauza si de-a obtine in felul acesta compasiunea. Desigur, una din caracteristicile universale – indiferent de drogul utilizat – este capacitatea (cel putin iluzorie) de-a exercita un control asupra ceva ce este in permanenta la indemana.

Dificultatea celorlalti de-a intelege

Nevoia satisfacerii imediate a dorintelor este determinata de dificultatea de-a suporta frustrarea. Trairea este ca ceva insuportabil i se intampla si o amenintare mai mult sau mai putin clara este pe cale sa-l puna in pericol. Este o traire ce seamana cu felul in care percepem lumea in primele luni de viata, cand orice nevoie trebuie satisfacuta fara intarziere, data fiind sensibilitatea si incapacitatea noastra de a face fata frustrarii. De aceea, la fel ca si in cazul nou-nascutului, o asemenea nevoie nu poate fi verbalizata, ea fiind traita doar la nivel corporal; consumatorul de droguri nu numai ca nu poate descrie pe intelesul celorlalti starea produsa de consumul de substanta, dar nici nu poate pune in cuvinte nevoia care-l determina sa apeleze la un asemenea mijloc. Totul pare ca un mecanism al cutiei-negre: stim doar despre input si output.

Doar prin intelegerea fiecarui caz in parte, cu istoria sa personala si toate amanuntele care definesc o persoana drept individul unic care este, putem gasi calea prin care respectiva persoana sa depaseasca acest mod artificial de-a obtine satisfactiile dorite, si de-a scapa de conflictele care-l determina sa recurga la consumul de droguri.

De ce altii pot?

Pentru multi poate parea greu de inteles recurgerea la consumul de droguri, dar – inca o data – unicitatea fiecaruia dintre noi, data de fiecare moment din istoria noastra de viata, ne conditioneaza in alegerile pe care le facem. Dificultatile din perioada cand suntem atat de vulnerabili, la inceputul vietii, pot lasa urme nevazute un timp, care sa duca la incercari de-a repara si-a depasi aceste impasuri, uneori prin metode disperate, cum este apelarea la droguri. A considera ca stim mai bine cum ar trebui sa procedeze cineva, fara a cunoaste in amanunt situatia lui concreta denota cel mult aroganta si superficialitate. Iar simpla interdictie, fara a-i oferi o varianta acceptata si de respectiva persoana inseamna refuzul unui dialog.

Consumul de droguri este doar mijlocul prin care cel aflat in suferinta poate sa lupte cu trairile sale insuportabile pentru a supravietui sau, si mai grav, pentru a nu renunta la viata. Cel mai adesea, absenta intelegerii si sprijinului celor din jur sunt cele care i-au lasat aceasta cale de-a combate anxietatea, depresia sau durerea psihica.

De ce mai ales la adolescenta?

Adolescenta este una din perioadele in care suntem confruntati cu cele mai mari provocari. Trecerea de la statutul de copil la cel de adult presupune riscuri pe care rareori le vom mai intalni dupa aceea. Acest proces presupune, efectiv, destructurarea si re-configurarea intregii personalitati, in incercarea de-a gasi resursele si modalitatile prin care sa facem fata noilor cerinte, si nici o reteta universala nu a fost inventata pana acum pt toate acestea. Fiecare trebuie sa “se nasca” in felul sau propriu, ca si cum nimeni nu ar mai fi trecut prin asemenea momente.

De aceea, problemele intampinate pana atunci, in mica copilarie, reapar si se cer din nou rezolvate: separarea fara a insemna ruptura; cautarea unor noi legaturi fara a relua dependenta de celalalt; gasirea unui echilibru intre satisfacerea nevoilor si frustrare in vederea adaptarii la noile cerinte “de adult”.

Ca orice incercare, este o ocazie de-a realiza ceva nou si pretios, dar si un pericol de-a esua.

In asemenea circumstante, unii apeleaza la amfetamina sau cocaina pt a combate lipsa stimei de sine si tendinta de auto-depreciere, sau pentru a creste toleranta la frustrare. Acestea pot furniza senzatia de activism si combate sentimentul de dependenta. Le permit sa se angajeze in activitati si relatii noi, fara frica de-a fi pierdut ceva esential si fara de care nu vor supravietui.

Altii recurg la marihuana sau alcool, care au efectul de-a diminua inhibitiile, si-a creste acuitatea cu care este perceputa lumea din jur, dar si propria persoana. Doar asa pot sa se angajeze in actiuni care, altfel, li se par imposibil de intreprins. Este calea prin care pot sa-si schimbe imaginea despre ei insisi.

Morfina este mijlocul prin care se obtin starile de satisfactie extatica, sau de vis letargic, senzatia eliberarii de apasarea lumii exterioare si un sentiment de omnipotenta.

LSD permite trairea sentimentului de fuziune cu lumea, cu universul, ducand la o pierdere a granitelor si a limitarilor.

Toate aceste experiente sunt specifice provocarilor cu care se confrunta adolescentii, si reflecta nevoi ale consumatorilor diferitelor droguri, nevoi pe care mecanismele lor psihice nu sunt in masura sa le satisfaca (sau sa li se opuna) fara ajutorul substantelor la care recurg (asa cum este cazul majoritatii celorlalti).

Psihoterapia in astfel de cazuri este de lunga durata si nu este fara suferinta, dar este o modalitate de-a recastiga viata, cu un plus: este vorba de o existenta cel putin suportabila, cu satisfactii si dificultati, asa cum este viata tuturor, in general. Inseamna a avea din nou sansa de-a incerca un inceput.