Fiecare din noi am avut zile mai grele, in care am fi preferat sa nu fie nevoie sa ne trezim, in care nu ne-a mai pasat de nimic si am simtit ca orice trebuie sa facem ne cere un efort imens, in care ne-a fost greu sa ne concentram si am simtit ca nimic nu are sens, ca totul e inutil, si ca n-avem pofta de nimic, inclusiv de mancare. Uneori, asemenea stari sunt insotite si de un inexplicabil sentiment de vinovatie (aparent inexplicabil, intrucat – daca e sa ne gandim doar la nevoia oricarui om de-a avea un sens, o menire, un scop, de-a fi parte din ceva – impresia ca suntem inutili si ca nu putem face nimic e suficienta pt a ne aduce reprosuri fata de aceasta neputinta). Ba chiar in unele cazuri disperarea si pesimismul sunt atat de intens traite, incat apare ideea sinuciderii, ca o ultima solutie de-a scapa de durerea resimtita.

In fapt, a descrie durerea psihica, precum cea dintr-un episod depresiv major, este deosebit de dificil. Tocmai aceasta dificultate de comunicare, la care se adauga si convingerea ca – si daca cel in cauza s-ar putea face auzit si inteles – nimeni nu il mai poate ajuta, constituie elementele cele mai dificile din abordarea si tratarea depresiilor: elementele masochiste, nevoia (si chiar placerea) de-a suferi, de-a fi pedepsit, pot pune in pericol chiar viata depresivului, care traieste cu ideea ca celorlalti le-ar fi mai bine fara el, ca este o povara insuportabila pt cei din jur, carora le provoaca neincetat suferinta.

Un alt aspect din felul in care depresia ne influenteaza vietile, este impactul asupra celor din jur: suferinta celui de langa noi ne afecteaza uneori in mod direct, si de aceea sansele aparitiei depresiei sunt mai mari in familiile in care aceasta afecteaza deja unul din membri. Sensibilitatea umana este un dar cu multe beneficii, care ne permite sa-I ajutam pe ceilalti, dar ne si face vulnerabili. De aceea, daca cel aflat in suferinta nu simte nevoia sau nu are putere sa se adreseze medicului sau psihologului, sunt sanse ca cel putin cei care il inconjoara si tin la el s-o faca.

De multe ori, afectiuni somatice care pot aparea pe fondul depresiei sunt motivul pt care bolnavul depresiv cauta medicul de familie. Alte ori ingrijorarea fata de propria stare inca este posibila, si-i permite sa ajunga la un cabinet psihologic sau psihiatric. Oricum, cea mai buna modalitate pt un depresiv de-a dovedi ca nu doreste sa fie o povara pt cei apropiati, ca tine la ei si vrea sa fie un motiv de bucurie pt acestia, este sa faca tot ce-i sta in putinta pt a lupta cu aceasta afectiune, inclusiv de-a cere ajutor atunci cand simte ca nu poate invinge singur.