Lungul drum de la exterior catre lumea interioara

De cele mai multe ori, intrebati despre motivul pt care nu pot dormi, cei suferind de insomnie indica preocuparea fata de o problema cu care se confrunta. Poate fi vorba de o situatie dificila, si care pare de nerezolvat, sau poate fi vorba de o experienta traumatica recenta care le-a ravasit viata de pana atunci, sau pur si simplu de acumularea stresului care a creat o presiune atat de mare, incat impiedica destinderea si linistea necesara pt a adormi. Invariabil, referirea este la ceva din exterior care intervine in instalarea sau desfasurarea somnului.

Dar, o alta expresie folosita pt a descrie ceea ce simte o persoana suferind de insomnie este “ma framanta ceva”, lucru care face trimitere de aceasta data la ceva din interiorul sau, ceva care il “framanta” si de care se teme, mai ales cand e ceva ce nu poate fi identificat, numit, cunoscut. De aceea pare mai plauzibil ca ceea ce il impiedica sa adoarma este teama de a se abandona propriilor ganduri, care pe timpul somnului nu mai pot fi controlate asa cum se intampla in starea de vigilenta. Un alt argument este frecventa cu care somnul este insotit in aceste cazuri de cosmaruri; frica de acestea duce la insomnia de adormire; cosmarurile insele sunt raspunzatoare de insomnia de trezire, sau de cea intermediara (frecvente etape de somn intrerupt).

Cand apararile se prabusesc

Cand se instaleaza insomnia, corpul si mintea sunt in alerta continua, fara binemeritata si mult necesara pauza oferita de somn si de vise. Relaxarea fizica a corpului este insotita si de cea a mintii, fapt ce duce, in mod normal, la posibilitatea crearii viselor – o activitate cu sens si care necesita minimum de energie. Cosmarul reprezinta esecul mintii de-a mai da un sens acestor comunicari interioare, ale persoanei catre sine insusi, si-atunci persoana in cauza este lipsita de aparare in fata celor mai negre temeri, celor mai sumbre idei, fara a mai se putea impotrivi invadarii de catre acestea, traind lucrurile in cel mai realist mod cu putinta.

Necesitatea de-a fi “vigilenti” cu insomniile

Pericolul pe care il reprezinta privarea de somn poate fi subestimat cu usurinta, fara a realiza implicatiile atat pt sanatatea fizica, dar si pt cea psihica. In cazurile grave, este pusa in pericol chiar integritatea bio-chimica a creierului.

Data fiind dificultatea de-a cunoaste ce anume din interior “framanta” persoana suferind de insomnie, de cele mai multe ori iesirea din impas necesita apelarea la psiholog. Chiar si atunci cand temerile pot fi identificate, acestea pot sa nu slabeasca in intensitate si – din nou – un ajutor specializat este recomandabil.

Din pacate, mai putin somn nu inseamna ca traim mai mult, nu ne prelungeste viata; uneori, dimpotriva, ne afecteaza si restul din timpul zilei, asa incat, in aceasta lupta cu noi insine, putem evoca cuvintele lui Pyrrus: “Inca o victorie ca asta, si suntem pierduti!”