Doliul – dificultatea acceptarii pierderii si separarii

Desi face parte din viata noastra de zi cu zi, desi stim ca nimeni nu va trai la nesfarsit, atunci cand ni se intampla noua, pierderea cuiva drag pare sa ne ia complet prin surprindere prin trairile pe care le incercam, cu atat mai mult in cazul in care este ceva neasteptat. Socul este de obicei atat de mare, incat nu putem crede ca persoana iubita nu mai este; refuzam sa credem ca ni s-a putut intampla asa ceva si – desi dovezile in realitate exista – parem sa refuzam acceptarea unei asemenea tragedii.

Trairile sunt de zdruncinare a propriei lumi si a propriei persoane, de dezarticulare si golire interioara. Un timp pare sa nu mai putem concepe un viitor nici pt noi, gandul fiind “cum voi mai putea trai fara ea/el”. Pe masura ce realitatea se instaleaza si isi intra in drepturi, consecintele incep sa apara din ce in ce mai clar, si gradul de disperare creste, incat – uneori – exista pericolul unei prabusiri cu urmari greu de anticipat. Este pretios, in asemenea momente, sprijinul cuiva apropiat, care poate intelege durerea simtita de noi, dar de multe ori acest lucru nu este posibil sau suficient.

Psihoterapia, ca sprijin in depasirea impasului si un spatiu sigur in care doliul poate fi facut

In cadrul psihoterapiei, pacientul – cu sprijinul si asistenta terapeutului – va invata cum sa supravietuiasca pierderii, cum sa se separe de cel disparut si, la fel de important, cum sa-si continue viata, fara ca trecutul sa-i afecteze viitorul. Cu ajutorul terapeutului, pacientul va putea regasi lucrurile valoroase din sine, care il vor ajuta sa-si refaca lumea proprie, sa recompuna un nou fel de-a trai si de-a face fata pierderii. Treptat, lumea va capata un noi sensuri, si vor fi redescoperite noi scopuri, pacientul putand in final sa-si propuna noi lucruri, sa re-intalneasca pe cei de langa el, si sa-si aminteasca de cel disparut fara trairile dureroase cu care a intrat in terapie.
Impreuna, cei doi vor putea parcurge etapele necesare doliului, in functie de fiecare caz, cu particularitatile si dificultatile sale, orice terapie fiind o calatorie la capatul careia pacientul se va regasi pe sine, chiar daca diferit de cel care era la inceput.